Hampi - orasul pierdut

Ca sa ajungi in Hampi, un “satuc” cu doar cateva mii de locuitori, trebuie luat un autobuz din Hospet, un orasel situat la vreo 12 km de Hampi. Se intunecase deja cand parasisem Hospet cu destinatzia Hampi. Drumul nu dura mai mult de 30 de min. Curios sa vad faimosul Hampi despre care auzizem ca ar fi una dintre cele mai frumoase destinatzii din India, eram cu ochii lipitzi pe fereastra. Prin intuneric nu prea puteam vedea prea mult. Doar o poarta mare prin care am trecut, casutze indiene si o gramada de uriasi bolovani imprastiatzi de-a lungul drumului.

Ajuns in Hampi sar din autobuz si o iau hotarat inainte pe stradutza principala care ducea in centrul fostei capitale. Nu aveam nici o idee unde urma sa dorm asa ca nu doream sa par nehotarat studiind imprejurimile ca sa nu se napusteasca localnicii cu ofertele lor de cazare pe mine. In Romania sunt mici copii pe langa indieni. Si acolo daca te duci la Mare sar pe tine sa te intrebe de cazare, dar daca le zici ca nu vrei te lasa in pace. Aici se tzin ca si catzeii dupa tine. Deci, pornesc hotarat inainte ca si cand as fi unul de a casei. Dar bagajele si faptul ca sunt alb ma tradeaza, asa ca vreo 3 – 4 sar pe mine sa ma intrebe de cazare. Imi iau o mutra agasata si le raspund ca nu sunt interesat, ca am unde sa stau, ca ma asteapta niste prieteni aici. Ti-ai gasit-o… Se prefac si ei binevoitori si ma intreaba unde ma asteapta prietenii ca ma conduc ei acolo. Le spun ca nu stiu inca ca trebuie sa-I sun inainte. Nici nu termin bine de spus ca deja si vad un mobil la ei in mana si imi cer numarul de telefon ca sa il sun de pe mobilul lui. Refuz si le spun ca am si eu telefon si o sa-I sun de pe al meu. Si sa nu va inchiputziti ca toata aceasta discutzia s-a purtat stand pe loc. Da de unde.. Eu mai mult fugeam decat mergeam ca sa scap de ei, si ei erau dupa mine.

Nu totzi vreau sa te fure in India, dar mai ales cand ajung la o destinatzie turistica sunt foarte reticient si nepoliticos, asa ca fiecare manifestare de ajutor din partea lor o iau ca si un prilej premergator “jefuirii”, desi nu este intotdeauna asa. In fata mea de o parte si alta a strazii erau magazine de produse de artizanat, si restaurante iar la vreo 200 de metrii in fata, strada se inchidea cu un templu imens. Pana la urma indienii au renuntzat sa se mai tzina dupa mine, dar s-a lipit altul de mine..Un baietas care nu avea mai mult de 14 ani, si care ma prostea ca imi ofera cazare ieftina in casa lui cica. Si il intreb daca hotelul lui ii in ghidul turistic “Lonley Planet”. Imi zice ca nu, asa ca ii spun ca nu ma intereseaza. Se ofera sa ma conduca spre un “guest house”. Rasfoiesc Lonley Planet in fata lui si il aleg pe al doilea de acolo. Imi zice ca stie unde ii si merg la pas cu el pana acolo. Pe drum normal ca incearca sa ma convinca ca nu o sa am baie in camera acolo, ca nu ii AC si altele de genul asta.. Ii spun ca nu am nevoie de ele si il intreb de pret. Imi zice ca acolo cazarea ii 150 de rs pe noapte, dar el la pretul asta imi ofera baie la camera. Micul afacerist, la varsta la care eu jucam fotbal in curtea scolii toata ziua, are stofa de mare negociator.

Ajuns in fata “guest house-lui” imi intinde mana, si spune ca el trebuie sa plece. Ii multumesc pt. ajutor si el imi zice ca se simte dator sa aiba grija de turisti. Saracutzul de el. Inauntru aflu si pretul real pt. o noapte 60 de rs (in jur de 1 euro) pe o camera cu pat dublu. Conditziile in camera erau spartane: un pat dublu invelit complet cu o plasa de tantari suspendata de tavan, un ventilator mare atarnat de tavan, un scaun si un birou din metal alcatuiau toata mobila incaperii. Geamul avea obloane si usa de la intrare avea un lacat. Dusul si toaleta erau afara. Peste tot curatzenie exemplara. Curtea era larga si plina cu verdeatza si arbori tropicali pe care la noi in Romania ii vezi doar prin ghivece de flori. Imi placea locul. Imi las bagajul in camera si ma intorc la receptzie pt. formalitatzile de cazare.In partea dreapta a incaperii era un birou micutz cu doua scaune in fata, care era receptzia, iar restul incaperii era amenajat ca un fel de mini-magazin, de unde puteai cumpara diverse articole de genul, sucuri, apa minerala, dulciuri, vederi, filme, baterii etc. Trebuiesc completate doua registre cu datele mele personale. Receptionierul, care banuies ca era si proprietarul pare super de treaba. Il intreb de plata si imi spune ca pot sa platesc cand plec. De asemenea imi explica ca fiecare camera are un registru special, iar daca doresc ceva din magazin ma pot servi singur si ma trec in registru cu ce am cumparat, chiar daca nu este nimeni in magazin. Mi se pare incredibil cata incredere pot avea in “albi”. Se poate deduce din asta si genul oamenilor care i-au calcat pragul hotelului. Nu as vedea in picioare un asemenea sistem functionand in Romania.

Nerabdator sa explorez imprejurimile, cu toate ca afara se lasase noaptea, imi las bagajele in camera, incui camera cu un lacat mitiel pe care mi-l dadusera de la receptzie si haidem.. O iau in partea dreapta, unde se auzea un zgomot de apa clipocind.. Dau de niste scari, si orbecaind pe intuneric incep sa le cobor. Nu deslusesc eu prea mult prin intunecimea din jur, dar imi dau seama ca treptele coborau spre un rau, carui parca aveam impresia ca ii vad oglinda apei. Pustiu si liniste peste tot.. Cerul era senin si super. Totusi prea intuneric pentru o explorare amanuntzit. O las pe a doua zi, asa ca ma duc spre camera mea. Un dus rapid, unde am placerea sa descopar ca aveau apa fierbinte si sunt pregatit de culcare. Dau drumul la ventilatorul de pe tavan, ma strecor pe sub plasa de tantari si ma invelesc in patura. Imi setez alarma pe 5:45 dimineatza. Doar trei sferturi de zi urma sa stau acolo si doream sa vad cat mai multe.

Dimineatza inainte de micul dejun ma hotarasc sa dau o raita prin imprejurimi. Cobor scarile spre raul care mi-au tras cu ochiul noapte trecuta si admir imprejurimile. In fata mea se intindea un rau lat, care se despartea in mai multe brate. Iar de o parte si de alta a raului nu vedeai decat plantatzii de bananieri si stanci. Am luat-o agale pe o cararuie de-a lungul raului, apoi am facut dreapta printre bananieri. Locul era chiar superb. Fara discutzii unul dintre cele mai frumoase locuri din India. Bolovani uriasi erau aruncatzi parca de o mana nevazuta peste tot, iar unele culmi muntoase existente acolo, erau parca construite de un urias care ingramadit bolovani unul peste altul. Peste tot printre stanci vedeai bananieri si cocotieri. Casutele satenilor erau razlete si dispersate printre stancile de jur imprejur. Si peste tot vestigii ale imperiului pierdut. In special temple gaseai peste tot.

Dupa o plimbare de vreo ora printre stanci si printr-un sat indian, unde totzi bastinasii se uitau la mine ca si la extraterestru si unde unul din doi sateni ma opreau sa imi spuna “Hi!” sau “Which country??” strabat un fel de cerc si ajung inapoi de unde am pornit. O omleta cu paine prajita au alcatuit micul meu dejun, dupa care ma indrept spre una dintre agentiile de turism care erau din abundenta acolo. Urma sa ma indrept spre Goa a doua zi si aveam nevoie de ceva sa ma care pana acolo. Indianul, imi zice ca este extrasezon si pana in Goa nu au autocare, dar in schimb au pana la granita cu Goa, iar de acolo mai sunt doua ore cu autobuzul si nu va fi probleme sa ajung acolo. Dupa o conversatzie telefonica cu partenerului lui im zice ca autocarul ajunge la 5 dimineata in Ankola iar de acolo am in jurul aceleiasi ore un autobuz local spre Goa. Pare OK, asa incat cumpar un bilet, desi buzunarele mi s-au revoltat (in jur de 10 euro mi s-a parut super scump), dar deh era sleeper asa ca ma puteam intinde in patul meu si dormi linistit in timp ce ma deplasam.

Urmatorul pas este sa descopar un scooter cu care sa explorez mirificul Hampi. Intr-un loc imi ofera un antic scooter la care trebuia sa-I schimb vitezele ca la masina. Nu prea suna tentant asa ca ma interesez in alt loc. Pana la urma dau de scooter bun si platesc pretul, destul de mic (in jur de 5 euro pe o zi intreaga plus doi litri de combustibil). Prima oprire o fac in fata marelui templu din centru Hampi-ului. Dupa ce strabatzi poarta larga, intri intr-o curte interioara intinsa in mijlocul caruia se afla de fapt templul propriu zis. In curtea interioara, se afla indieni intinsi pe jos, unii dormind, altzi povestind, alaturi de ei potzi vedea peste tot vaci pascand lenese intinse jos. Statui reprezentand vaca sfanta te privesc si ele de peste tot. In partea stanga a templului sunt amenajate grajdurile pentru vaci. La intrarea in curtea interioara, trebuie sa lasi papuci la un indian insarcinat cu pazire lor. Papucii tuturor indienilor sunt asezate gramada jos langa un raft plin cu compartimente pentru papuci care sunt goale. A mei ii aseaza la loc de cinste, intr-un compartiment de pe raft.. Deh, sunt alb si de la albii iasa ciubucuri.

Desi eram descult si curtea era acoperita cu dale de piatra, temperatura era placuta. Strabat templul de jur imprejur admirand sculpturile divinitatzilor aflate peste tot. Un brahman ma cheama la el sa ma binecuvanteze. Imi face un puct pe frunte cu degetul colorat cu ceva ameste de vopsea rosie. Si imi inmaneaza o flore mica alba frumos mirositoare. Pe urma imi arata semnificativ un recipient in care erau bani. Donez 10 rupii dar nu pare multzumit. Cica mai vrea. Ii zambesc si ii spun ca ii ajunge.In templu se auzea muzica si o gramada de lume era prezenta. Curios, ma apropii si eu si imi dau seama ca erau sarbatorite trei nuntzi indiene inauntru, fiecare cu taraful ei si invitatzii ei. Imi fac si eu loc sa vad mai bine evenimentul. In centru, mirele si mireasa stau turceste iar in fata lor se afla asezate in diferite aranjamente nunci de cocos, flori, vasuri cu diferite lichide, cu orez si alte ciudatzenii pe la care nu prea le pricepeam eu rostul. In stanga mireului se afla preotul care oficia nunta. Totzi invitatzi stateau turceste de jur imprejurul mirilor. Preotul oficia ceremonia religioasa stand turceste si amestecand diferite prafuri, lichide, flori. Nucile de cocos tronau in fata lor, iar un cu un lichid alb, posibil lapte, preotul ungea pe miri. La un moment dat li s-a inmanat la fiecare participant o mana de boabe de orez, iar la sfaristul ceremoniei, toata lumea a aruncat pe miri cu grauntele de orez, urandu-le probabil ceva echivalent cu “casa de piatra” romaneasca.

Am iesit din templu, am incalecat pe troscoleta mea si haidem sa mai exploram din enigmaticul Hampi. Am mers in partea opusa templului, pana am dat de niste stanci langa care se inalta una mai ciudata. Era sculptata in ea o vaca destul de stilizat, iar langa ea era un fel de templu. Peste tot erau tablite cu directzii care te indrumau spre diferitele obiective din punctul respectiv. Mi-am parcat trotineta si am inceput sa escaladez rocile, pe o potecutza mica spre un fel de templu. Nu era nici tzipetenie de om. Printre pietre, se ridicau temple micutze. Am gasit un templu mare pe cealalta parte a muntelui si era complet pustiu. Nici macar un om nu ii tulbura existenta in afara de mine, poate si din cauza faptului ca era dimineatza devreme, in jur de 7. Dar in schimb peste tot maimutze. Le vedeai cocotzate pe acoperisul templului, pe ziduri sau pe statuile intruchipand diferite zeitatzi hinduse. Toate intorceau capul dupa mine probabil intrebandu-se mirate cine este indraznetul care le tulbura siesta de dimineatza.

Urmatorul popas l-am facut spre un templu de pe un varf de “deal”. Deal fiind cam impropriu spus deoarece este format dintr-o ingramadire de roci, aruncate una peste alta. Mi-am gasit o tovarasa de drum din Coreea asa ca impreuna am inceput escaladarea. Drumul pana spre varf era sapat in piatra, pe unele portziuni aveai trepte sapate destul de primitiv in roca dura, iar pe altele portiuni erau pur si simplu pusi bolovani care formau scarile. Din varf privelistea era superba. Se vedea tot Hampi-ul.. Temple, verdeata, apa si roci dadeau imprejurimilor un aspect foarte pitoresc. Cu certitudine este un loc in care potzi veni sa te relaxezi o sapt. doua departe de tumultul vietzii cotidiene. Templul din varful dealului era sapat direct in stanca si era inca functional, dar era pustiu. In mijloc lui era o camera imbracata in semiobscurditate, in care se simtea miros de tamaie, erau flori proaspete si un manechin reprezentand o zeitate hindusa era asezat pe un fel de altar.

Pe urma am coborat muntele si m-am indreptat spre cel mai celebru templu din Hampi, pentru vizitarea caruia , trebuia sa platesti. 10 rupii pentru indieni si 250 rupii pentru cetatzeni straini. Desi sunt rezident in India nu au acceptat sa platesc pretul indian, si nevazand nimica interesant inauntru printre gratiile de la portzi nu am intrat inauntru, multumindu-ma sa-l privesc din exterior. Pe drumul de intoarcere spre locul de parcare a scooter-ului am trecut pe langa un arbore mare, unul dintre numerosii arbori sfinti din India, de crengile caruia erau atarnate zeci de pungutze cu orfande aduse zeilor (vezi linkul de la sfarsit pt. poze).

Era in jur de 9 dimineata si deja caldura era zapusitoare. M-am delectat cu sucul unei nucii de cocos bauta cu paiul (care fie vorba intre noi nu a fost asa de stralucita) si pe urma am luat-o calare spre scooter spre Royal Center, din Hampi care se afla cam la vre 5 km departare. Harbul meu de scooter mi-a cam facut probleme cu pornirea. Cateodata abia reuseam sa-l pornesc asa ca imi era cam teama sa numa lase in pana pe la naiba prin praznic pe ceva coclauri de pe acolo. Zona Royal Center era plina de runie. Tot felul de constructzii ciudate, care nici prin cap nu itzi trecea la ce puteau folosi. Un fel de bazin in hexagon, altul in in forma de pirmadica azteca intoarsa, mai vedeai ziduri, si coloane lungi, o constructie in forma de trunchi de pirmida care habar nu aveam la ce servicii religioase ar putea folosi. Vegetatzia era desertica prin zona. Un fel de pamant nisipos de culoare rosie cu pietricele printre el si aproape fara vegetatzie imi aminteau de statul Utah din USA. Mi se parea destul de palpitant sa calaresc scooterul printre semidesertul de aici si inconjurat din toate partile de ruinele imperiului hindus.

Plimbandu-ma printre ruine am dat si peste un fel de gradina de vara a maharajei, dar unde surpriza trebuia sa platesti ca sa intri. De fapt daca am fi platit la templul la care nu am fost as fi putut intra cu acelasi bilet si aici. Nici aici nu am reusit sa-l conving pe casier ca sa platesc pretul indian pt. ca sunt rezident, asa ca nu le-am platit nimica. Am inconjurat cladirea printr-o zona plina de bolovani si surpriza.. in partea din spate a cladirii un zid intreg era daramat, asa ca am intrat nestingherit inauntru si am admirat verdeata din jur. He hee.. Daca nu au vrut sa ia de la mine 10 rupii am intrat pe de gratis. Era trecut de miezul zilei si era din ce in ce mai cald. Spre uimirea mea am gasit un fel de robinet cu purificator de apa incorporat. Sticlele mele de apa erau goale, asa ca m-am oprit sa le umplu . Dar apa curgea neinchipuit de incet din purificator si in plus de asta mai erau doi indieni in fata. Cred ca am stat vreo juma de ora acolo ca sa umplu o sticla de 1 litru de apa.

Cam vazusem ce era de vazut prin Hampi asa ca urmatoarele ore mi le-am petrecut colindand cu scooter-ul imprejurimile. Am facut chiar si pe taximetristul. Un indian statea la o raspantie de drumuri si cand ma vazut mi-a facut semn sa-l iau si pe el pe scooter. Asa ca l-am luat la ocazie si l-am dus pana la destinatzie, vreo 4 – 5 km. Indianul meu statea cumintel in spate si nu zicea nici pas. In plimbarile mele pe acolo, am gasit si un restaurant linistit, la vreo 5 km departe de orice constructie, chiar in mijlocul unei plantatzii de bananieri. Din pacate luasem masa mai devreme si eram destul de grabit sa prind autobuzul asa ca nu am intrat inauntru.

In jurul orei 16:30 dupa ce am predat scooter-ul si mi-am luat bagajele in spinare am luat-o spre statzia de autobuz. A trebuit sa astept vreo 15 min, pe un fel de banca primitiva, sorbind un Coka Cola rece, sub un soare arzator, si fiind asaltat de juniori indieni care incercau sa-mi vanda tot felul de suveniruri din Hampi. Toata lumea se uita la mine si imi zambea iar unii dintre ei mai indraznetzi ma intrebau de unde sunt. Pana la urma impresionat de stradaniile a doi copii de vreo 10 anisori care incercau din greu sa-mi vanda vederi din Hampi, am cedat si le-am cumparat vreo 5. Erau destul de ieftine. Cu un euro cumparai 25 de vederi.Intr-un final autobuzul isi face aparitzie. Era un autobuz local Hampi – Hospet (12 km distanta). Ma asez pe scaun. Pe scaunul din fata mea o mama cu doi copii. Unul dintre ei, o fetita de vreo 12 – 13 ani ma privea fermecata. Se uita insistent la mine cu o vadita curiozitate si dupa o discutzie cu mama ei a venit si s-a asezat langa mine pe scaun. Dar nu dupa multa vreme dormea dusa rezemata cu capul de umarul meu.

Din Hospet aveam un autocar pana in Ankola, dar spre mirarea mea aflu cu surpindere ca autocarul va sosi in Ankola la 1 noaptea si nicidecum la 5:30 dimineata asa cum imi spusese indianul in Hospet. Mi s-a inmanat un nume de hotel si mi-au spus ca soferul o sa opreasca in dreptul hotelului si pot dormi acolo. Ma arunc in autocar, care era super dragut (avand in vedere pretul pe care l-am platit ar cam fi trebuit sa fie) si ma intind intr-un pat. La primul nivel se aflau scaunele iar la urmatorul paturile, in care stateai destul de confortabil. Pat de doua persoane, si spre norocul meu aflu ca urma sa impart patul cu un alt european, un danez si nu cu un indian. Si acesta luase aceiasi teapa ca si mine, asa ca urma sa ne dam amandoi jos in Ankola. In ceva orasel prin care am trecut era un fel de festival. Circulatzia a fost blocata pentru minute bune, o gramada de femei indiene in haine colorate si cu flori in par dansau, iar peste tot vedeai vaci cu coarnele colorate si flori prinse in ele. Avantajul ca stateam pe loc era ca puteam urmari festivalul dar dezavantajul era ca caldura era inabusitoare si autobuzul nu avea AC. Cel putzin cand era in miscare se forma un curent de la geamurile deschise care itzi mai ostoia caldura.

Am atzipit cateva ore cand pe la 1:20 noaptea ma trezit danezul ca am ajuns. Am impachetat repede lucrurile si sarim din autobuz. Soferul ne arata hotelul care era peste drum. Eram la o margine de oras, pe un drum pustiu, hotelul fiind singura cladire din zona. Si cand vrem sa ne cazam, avem surpriza sa constatam ca nu aveam pe unde intra in hotel. Toate usile erau incuiate, iar portarul sforaia intins in fata hotelului cu capul pe scari. Aveam in jur de 4 ore jumate pana dimineatza la 6 cand era primul autobuz spre Goa, si nu aveam de gand sa stau in parcare si sa ma uit la intunericul din jur. Asa ca ne-am intins langa paznic. Eu, desi afara era o inabuseala sufocanta, am intrat imbracat in sacul de dormit si mi-am pus capul pe prima treapta de la scari. Danezul s-a intins pe jos, asa cum era, in pantaloni scurtzi si cu capul pe rucsac. Am dormit ca eroii.. Ma cam scoteau din papuci caminoanele indiene care treceau pe strada si care duduiau de se zguduiau portzile, dar am dormit destul de bine in rest. Si am bifat inca o experienta indiana: dormitul pe strada, care este un adevarat sport national aici. Mai ales in Mumbai, daca iesi noaptea prin oras peste tot vezi oameni dormind.

Dimineatza ne-am trezit cand un autocar plin cu turisti a parcat nu departe de “patul” nostru. Pe la 6 dimineatza am fost in autogara orasului, dupa o calatorie de 15 min cu ricsa si aici am avut norocul sa aflu ca autobuzul chiar atunci pleca spre Goa. M-am despartzit de danez, care o lua in alta directzie, spre ceva plaja din Karnataka si am sarit in autobuz. A trebuit sa fac fata din nou aglomeratziei indiene din autobuze, iar cand am ajuns in Conacona, oraselul in care trebuia sa cobor, cu greu mi-am facut loc printre indienii din autobuz si pana la usa. Dar inca o data faptul ca eram alb si-a spus cuvantul. Totzi imi faceau loc politicosi. Bine ca am fost inspirat si nu mi-am luat cu mine bagaje grele. Din Conacona am luat ca si taxi o motocicleta, care pt. douazeci de rupii m-a last in frumosa plaja din Palolem, aflata la vreo 3 km distanta, unde urma sa-mi petrec urmatoarele trei zile.

Toate pozele din Hampi le putetzi accesa de aici:

http://pg.photos.yahoo.com/ph/urs_adrian/album?.dir=6e4ascd&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/urs_adrian/my_photos