Koh-i-Nur - istoria unui faimos diamant

Koh-i-Nur, cel mai celebru diamant al Indiei se spune ca isi are originile in minele de diamante din Golconda fort. Se spunea ca cine detine acest diamant va guverna lumea. Istoria lui, se pierde in negura istoriei, prima data fiind pomenit in autobiografia primului rege moghul Babur (1526 – 1530). Dupa batalia din Panipat, unde Ibrahim Lodhi a fost infrant si ucis in lupta alaturi de Raja Vikramaditya din Gwalior. Pentru a-i castiga bunavointa, familia lui Vikramaditya ia oferit lui Humayun fiul lui Babur, ca si cadou o multime de bijuterii si diamante printre care se afla si Koh-i-Nur, cunoscut in accea vreme sub numele de Nadir Shah. Diamantul cantarea 186 de karate si conform marturiilor lui Babur, era asa de valoros, incat valoare lui era indeajuns ca sa hraneasca intreaga populatie a lumii pentru o jumatate de zi. Diamantul avea si reputatzia ca fie aducea proprietarului titlul de cuceritor al lumii fie aducea proprietarului ghinion si moarte.

Dupa moarte lui Babur, fiul acestuia Humayun devine rege si domneste in liniste zece ani, dupa care armata lui alcatuita din 40.000 de oameni este infrata de catre o armata de 15.000 de oameni condusa de Sher Khan Sur. Regele reuseste sa fuga in desetul din Rajasthan avand asupra sa si faimosul diamant. Reuseste sa se adaposteasca in Therean, unde sahul Persiei, Shah Tamasp in schimbul pretiosului diamant ii ofera ajutor armat sa isi recucereasca imperiul pierdut. Aceasta se intampla in 1555 cand in fruntea unei armate persane de 12000 de oameni reuseste sa recucereasca imperiul. In urmatorii ani nu se mai stie nimica de el, fiind pomenit in anul 1665 ca aflandu-se in posesia regelui mogjul Aurangzeb. Pentru urmatoarea suta de ani diamantul ramane in Delhi. Dar avea sa se reintoarca in Persia in 1739 cand Nadir Shah reuseste sa cucereasca orasul. Imparatul auzise de faima diamantului si l-a cautat in Delhi dar nu l-a gasit. Se spune ca una dintre femeile din haremul fostului imparat Muhammad Shah la tradat pe acesta si i-a spus sahului Nadir ca diamantul se afla in turbanul imparatului. Acesta foloseste un truc si la restaurarea imparatului Muhammad pe tronul sau ca si semn al bunei intelegeri intre ei propune sa faca schimb de turbane. Acesta era un vechi obicei arab si nu putea fi refuzat, asa ca imparatul cade in capcana si pierde diamantul. De asemenea se spune ca, cand Nadir a ajuns in apartamentul sau si a vazut diamantul ar fi exclamant “Koh-i-Nur” care in traducere inseamna Muntele Luminii. Acesta va ramane numele sub care acest diamant va fi cunoscut in istorie.

Pana sa ajunga in mainile englezilor, diamantul mai poposeste in Afghanistan unde sta trei generatzii si apoi se reintoarce in India. In Persia si Afghanistan aduce numai nenorociri. Shah Zaman a fost incarcerat si orbit de catre propriul frate ca sa dezvaluie unde este diamantul dar a refuzat. Shah Rukh un alt sah a fost pus cu picioarele pe foc si torturat in cele mai groaznice chipuri posibile ca sa dezvaluie locatia diamantului dar si el a refuzat. Cazut in mana englezilor, el este oferit in 1850 reginei Victoria. Diamantul nu a fost taiat in mod adecvat de catre taiatorii de diamante indienii cu secole in urma si stralucirea sa nu este pusa in evidenta. Printul Albert, sotul reginei observa acest lucru si aduce expertzi din Amsterdam pentru o re-taiere a diamantului. Mr. Voorsanger se ocupa de taierea dimantului in 1952. Dupa o munca de 38 de zile, 12 ore pe zi reuseste sa ii redea forma din zilele noastre. Dar in urma

acestei operatziuni diamantul pierde 80 de karate cantarind acuma 106 carate.