Hyderabad - orasul perlelor
Hyderabad, capitala statului Andra Pradesh, oras unul dintre cele mai mari centre IT ale Indiei, oras aflat in plina accesiune economica, si unul dintre cele mai mari orase ale Indiei cu o populatie de aproximativ 6,5 mil locuitori, este alcatuit de fapt din doua orase, Hyderabad si Secunderabad, despartite de apele lacului Hussain Sagar. Desi statul Andra Predesh este in proportie de 95% hindus, orasul Hyderabad este in proncent de 40% musulman. O suburbie importanta a orasului este Hi-Tech City sau Cyberabad unde gigantziii software Microsoft si Oracle se numara printre numeroasele firme de IT care si-au deschis centre de dezvoltare.
Orasul in sine este plin de contradictii, fiind o imbinatzie intre modernism si traditzie. Peste tot prin oras se intalnesc cladiri moderne, mall-uri imense, cele mai mari companii de soft din India si din lume au sedii aici si totusi daca iesi la promenada prin centrul vechi al orasului, in preajma Charminar-ului esti surprins sa te gasesti inconjurat de femei musulmane in traditionalele haine negre burkhas acoperite din varful piciorului pana in crestet, doar ochii privindu-te intrebator de sub valul care le acopera fata. Carutele trase de camile, indieni impingand caruciorul pe care isi vand marfa, ricse, si peste tot un adevarat bazar in care gasesti cam tot ce vrei, asta te intampina in Charminar. Incepand de la pietre pretioase, semiprerioase, perle si continuand cu magazine de sari (imbracamintea traditionala la femeile indiene), kurta, papuci din Rajasthan, covoare de rugaciune, si … cam tot ce vrei.
Golconda fort, aflat la 8 kilometri departare de oras a fost capitala sultanatului Qutb Shahi in secolul XVI. Fortul era cunoscut in Evul Mediu pentru minele sale de diamante, aici fiind locul de unde au fost extrase faimoasele diamante Kohinoor si Pitt. Orloff, Regent, and Hope.
Fortul l-am vizitat a doua zi. Am luat o ricsa de unde ne aflam si pana la fort a costat in jur de 60 de rupii. Normal ca au incercat sa ne stabileasca un pret inainte de doua ori mai mare dar pana la urma, soferul a cedat si a acceptat sa foloseasca meter-ul. Dupa o calatorie cam de 20 de minute, ricsa ne-a lasat in fara portzii principale de aceces. Fortul era asezat in afara orasului pe un fel de platou acoperit cu bolovani si cu vegetatzie destul de saracacioasa. Fortul era construit de jur imprejurul unuei deal. Beneficiind de carnetul de rezidentzi am reusit sa platim pretul indian, care era aprope inexistent (5 rupii) si ne-am strecurat inauntru prin poarta si printre zidurile mancate de vreme de la intrarea in fort.
Fortul mi-a facut o impresie placuta, desi in India am vazut forturi mult mai dragutze decat acesta. Inca de la intrarea in fort, ceea ce te izbea cel mai tare era curatenia exemplara, si gazonul verde, taiat frumos (lucru pe care il intalnesti destul de rar in India) care faceau un contrast izbitor cu zidurile vechi incarcate de ani. Dar lucru specific indian, curatenia si lipsa deseurilor erau doar la intrarea in fort. Pe masura ce avansai spre colina care se afla in mijlocul fortului, gunoaie incepeau sa devina din ce in ce mai multe, culminand cu varful colinei unde in multe locuri spuneai ca este o groapa de gunoi. Multe dintre cladirile fortului erau in ruine, insa chiar pe varful colinei se inalta majestuasoa o cladire cu doua etaje, cu acoperisul in terasa, in mijlocul caruia era un fel de tron de piatra de unde imparatul obisnuia sa admire imprejurimile regatului sau. Doua stanci uriase ca niste oua mai lunguiete, strajuiau un templu hindus chiar in fata cladirii de care vorbeam.
Cand am urcat, am luat o cale mai laturalnica pe marginea din dreapta a fortului, pe langa zidurile de aparare. In prima parte, am strabatut drumul pe scari din piatra, dar treptat treptat, scarile au disparut si a trebuit sa ne croim drum printre bolovani si maracini. Desigur o potecutza micutza se distingea printre aceste obstacole astfel incat drumul era destul de lejer. M-am abatut din drum si m-am catarat pe o piatra destul de marisoara pe care se odihnea la soare o soparla destul de mare. Era cam de 30 cm lungime jumatate fiind portocalie si jumatate neagra. Am reusit sa iau cateva clisee cu aceasta stranie soparla.
Cea mai frumoasa parte a orasului, mi s-a parut centrul vechi, Charminar-ul, mai mult prin prisma contradictiilor pe care le gasesti aici. Majoritatea cartierelor din oras sunt noi, asa ca peste tot vezi urmele unui oras modern lipsit de farmecul cladirilor vechi, al straielor traditionale, al bazarelor multicolore. Si totusi te afli in India, in Orientul Indepartat si tocamai asta vrei sa vezi aici ca si turist. Ei bine Charminar-ul itzi ofera toate acestea. Si mai ales noaptea. Charminar este ceea ce este Turnul Eifel pt. Paris sau Statuie Libertatzii pentru New York. Simbolul orasului, Charminar a fost construit de catre Quli Qutub Shah in 1591 cand a mutat capitala imperiului sau de la Golkonda in noul oras care este cunoscut acuma ca si Hyderabad. Charminar este o structura in forma de patrat cu patru turnuri in cele patru colturi si cu patru arcade pe fiecare fata, care se deschid fiecare catre o piata. Cladirea are pe fiecare laturi balcone de unde se poate observa orasul si imprejurimile. De asemenea la etajul superior se gaseste o mochee, cea mai veche din oras.
Zona din jurul Charminar-ului este un adevarat bazar parca rupt din povestile cu serai si cu sultani. Peste tot in jurul tau femei musumlane cu fata acoperita, si barbatzi musulmani cu faimoasele bascute albe. Ricse, biciclete si masini bot in bot laolata cu o multzime de oameni care se revarsa printre ele fac zona deosebit de aglomerata. Pe marginea strazii este plin de taraba si mici magazine. Aici gasesti incepand de la perle, pietre semiprezioase, obiecte religioase musulmane, diferite fructe si legume, haine, incaltaminte.. Cam tot ce vrei. Colo este un magazine de saree unde cumparatorii isi lasa papucii la intrare si se aseaza turceste pe un fel de covor nu prea alb de felul lui, iar vanzatorul ii prezinta diferitele tipuri de saree si kurta. Mai departe vezi un magazin de perle unde vanzatorul itzi intinde in fata cele mai felurite tipuri de coliere si cercei de perle, de un alb imaculat sau inchise la culoare. Nici unul nu salveaza eforturi ca sa-tzi arate ceeea ce au. Chiar daca itzi aratzi doar putzin interesul pentru un saree, imediat vanzatorul despacheteaza de pe rafturi zeci de tipuri de saree si tzi le pune sub nas.
In dreapta Charminar-ului la vreo 100 de metri se gaseste una dintre cele mai mari moschei din India. Intram inauntru sa aruncam o privire. Ne descaltam la intrare si ne plimbam descultzi prin curtea imensa pe dalele de pietre. Ne asezam pe marginea unei fantani din mijlocul cutzii si admiram cladirea veche si diversii musulmani venitzi la rugaciune. In 10 minute se aud in boxele instalate in curte sunetele care cheama la rugaciune. Un paznic isi face aparitzia si ridica pe toata lumea de pe banci si de pe marginile fantanii.
“De ce trebuie sa ne ridicam?”, intrebam nevinovatzi.
“Pentru ca este timpul de rugaciune”, ni se raspunde si cu asta ne-au lamurit mai mult de o gramada…
Orasul in sine este plin de contradictii, fiind o imbinatzie intre modernism si traditzie. Peste tot prin oras se intalnesc cladiri moderne, mall-uri imense, cele mai mari companii de soft din India si din lume au sedii aici si totusi daca iesi la promenada prin centrul vechi al orasului, in preajma Charminar-ului esti surprins sa te gasesti inconjurat de femei musulmane in traditionalele haine negre burkhas acoperite din varful piciorului pana in crestet, doar ochii privindu-te intrebator de sub valul care le acopera fata. Carutele trase de camile, indieni impingand caruciorul pe care isi vand marfa, ricse, si peste tot un adevarat bazar in care gasesti cam tot ce vrei, asta te intampina in Charminar. Incepand de la pietre pretioase, semiprerioase, perle si continuand cu magazine de sari (imbracamintea traditionala la femeile indiene), kurta, papuci din Rajasthan, covoare de rugaciune, si … cam tot ce vrei.
Golconda fort, aflat la 8 kilometri departare de oras a fost capitala sultanatului Qutb Shahi in secolul XVI. Fortul era cunoscut in Evul Mediu pentru minele sale de diamante, aici fiind locul de unde au fost extrase faimoasele diamante Kohinoor si Pitt. Orloff, Regent, and Hope.
Fortul l-am vizitat a doua zi. Am luat o ricsa de unde ne aflam si pana la fort a costat in jur de 60 de rupii. Normal ca au incercat sa ne stabileasca un pret inainte de doua ori mai mare dar pana la urma, soferul a cedat si a acceptat sa foloseasca meter-ul. Dupa o calatorie cam de 20 de minute, ricsa ne-a lasat in fara portzii principale de aceces. Fortul era asezat in afara orasului pe un fel de platou acoperit cu bolovani si cu vegetatzie destul de saracacioasa. Fortul era construit de jur imprejurul unuei deal. Beneficiind de carnetul de rezidentzi am reusit sa platim pretul indian, care era aprope inexistent (5 rupii) si ne-am strecurat inauntru prin poarta si printre zidurile mancate de vreme de la intrarea in fort.
Fortul mi-a facut o impresie placuta, desi in India am vazut forturi mult mai dragutze decat acesta. Inca de la intrarea in fort, ceea ce te izbea cel mai tare era curatenia exemplara, si gazonul verde, taiat frumos (lucru pe care il intalnesti destul de rar in India) care faceau un contrast izbitor cu zidurile vechi incarcate de ani. Dar lucru specific indian, curatenia si lipsa deseurilor erau doar la intrarea in fort. Pe masura ce avansai spre colina care se afla in mijlocul fortului, gunoaie incepeau sa devina din ce in ce mai multe, culminand cu varful colinei unde in multe locuri spuneai ca este o groapa de gunoi. Multe dintre cladirile fortului erau in ruine, insa chiar pe varful colinei se inalta majestuasoa o cladire cu doua etaje, cu acoperisul in terasa, in mijlocul caruia era un fel de tron de piatra de unde imparatul obisnuia sa admire imprejurimile regatului sau. Doua stanci uriase ca niste oua mai lunguiete, strajuiau un templu hindus chiar in fata cladirii de care vorbeam.
Cand am urcat, am luat o cale mai laturalnica pe marginea din dreapta a fortului, pe langa zidurile de aparare. In prima parte, am strabatut drumul pe scari din piatra, dar treptat treptat, scarile au disparut si a trebuit sa ne croim drum printre bolovani si maracini. Desigur o potecutza micutza se distingea printre aceste obstacole astfel incat drumul era destul de lejer. M-am abatut din drum si m-am catarat pe o piatra destul de marisoara pe care se odihnea la soare o soparla destul de mare. Era cam de 30 cm lungime jumatate fiind portocalie si jumatate neagra. Am reusit sa iau cateva clisee cu aceasta stranie soparla.
Cea mai frumoasa parte a orasului, mi s-a parut centrul vechi, Charminar-ul, mai mult prin prisma contradictiilor pe care le gasesti aici. Majoritatea cartierelor din oras sunt noi, asa ca peste tot vezi urmele unui oras modern lipsit de farmecul cladirilor vechi, al straielor traditionale, al bazarelor multicolore. Si totusi te afli in India, in Orientul Indepartat si tocamai asta vrei sa vezi aici ca si turist. Ei bine Charminar-ul itzi ofera toate acestea. Si mai ales noaptea. Charminar este ceea ce este Turnul Eifel pt. Paris sau Statuie Libertatzii pentru New York. Simbolul orasului, Charminar a fost construit de catre Quli Qutub Shah in 1591 cand a mutat capitala imperiului sau de la Golkonda in noul oras care este cunoscut acuma ca si Hyderabad. Charminar este o structura in forma de patrat cu patru turnuri in cele patru colturi si cu patru arcade pe fiecare fata, care se deschid fiecare catre o piata. Cladirea are pe fiecare laturi balcone de unde se poate observa orasul si imprejurimile. De asemenea la etajul superior se gaseste o mochee, cea mai veche din oras.
Zona din jurul Charminar-ului este un adevarat bazar parca rupt din povestile cu serai si cu sultani. Peste tot in jurul tau femei musumlane cu fata acoperita, si barbatzi musulmani cu faimoasele bascute albe. Ricse, biciclete si masini bot in bot laolata cu o multzime de oameni care se revarsa printre ele fac zona deosebit de aglomerata. Pe marginea strazii este plin de taraba si mici magazine. Aici gasesti incepand de la perle, pietre semiprezioase, obiecte religioase musulmane, diferite fructe si legume, haine, incaltaminte.. Cam tot ce vrei. Colo este un magazine de saree unde cumparatorii isi lasa papucii la intrare si se aseaza turceste pe un fel de covor nu prea alb de felul lui, iar vanzatorul ii prezinta diferitele tipuri de saree si kurta. Mai departe vezi un magazin de perle unde vanzatorul itzi intinde in fata cele mai felurite tipuri de coliere si cercei de perle, de un alb imaculat sau inchise la culoare. Nici unul nu salveaza eforturi ca sa-tzi arate ceeea ce au. Chiar daca itzi aratzi doar putzin interesul pentru un saree, imediat vanzatorul despacheteaza de pe rafturi zeci de tipuri de saree si tzi le pune sub nas.
In dreapta Charminar-ului la vreo 100 de metri se gaseste una dintre cele mai mari moschei din India. Intram inauntru sa aruncam o privire. Ne descaltam la intrare si ne plimbam descultzi prin curtea imensa pe dalele de pietre. Ne asezam pe marginea unei fantani din mijlocul cutzii si admiram cladirea veche si diversii musulmani venitzi la rugaciune. In 10 minute se aud in boxele instalate in curte sunetele care cheama la rugaciune. Un paznic isi face aparitzia si ridica pe toata lumea de pe banci si de pe marginile fantanii.
“De ce trebuie sa ne ridicam?”, intrebam nevinovatzi.
“Pentru ca este timpul de rugaciune”, ni se raspunde si cu asta ne-au lamurit mai mult de o gramada…
Ceva poze din Hyderabad:
posted by Adrian @ 3:23 AM
1 Comments:
mai asteptam poze si vesti de pe meleagurile indiene...
nu stiu altii cum sunt dar eu cand imi amintes de Ozana cea frumos curgatoare...
:)
Post a Comment
<< Home