Varanasi, orasul in care prezentul si trecutul se unesc

Varansi, sau Benaras este unul dintre cele mai vechi orase locuite ale lumi, un oras despre care Mark Twain spunea: “Benaras este mai vechi decat istoria, mai vechi decat traditzia, si chiar mai vechi decat legenda si arata de doua ori mai vechi decat toate acestea puse impreuna”. Unul dintre cele sapte orase sfinte ale Indiei, Varanasi, potrivit legendei, a fost fondat de catre cel mai popular si puternic zeu indian, Shiva. Peste un milion de pelegrini hindusi viziteaza orasul in fiecare an, fiind cel mai popular loc de pelegrinaj din India. Originile orasului se pierd in negura timpului. Unii istoricii sugereaza ca este vechi de 5000 de ani, iar majoritatea sunt de acord ca este cel mai vechi oras din lume locuit neintrerupt. Desi este un oras asa de important pentru hindusi, si cel mai vechi si unul dintre cele mai importante centre religiose si culturrale, cele mai vechi temple din oras nu depasesc 200 de ani vechime. Aceasta se datoreaza distrugerilor contiune pe care le-a avut de suferit orasul ca urmare a invaziilor musulmane.

Hindusii cred ca cei care mor sau care sunt incineratzi in Varanasi obtzin salvarea si eliberarea din ciclul reincarnarilor. In Varanasi, Gangele are puterea de a spala pacatele celor care se imbaiaza in el. Astfel ca deopotriva, Varansiul este un loc pentru vii, mii de pelegrin din toate colturile Indiei vin aici pentru a se imbaia in Ganga, raul sfant. Este un loc pentru cei intre viata si moarte, existand numeroase cladiri pe post de aziluri, unde suferinzii si batranii vin de peste tot din India, parasindu-si familia si locurile natale doar pentru a muri in Varanasi. Este un loc pentru mortzi, in burning ghat-urile de pe bancul Gangelui incinerandu-se zilnic intre 300 si 500 de cadavre.

Sosim in Varansi de catre Khajuraho cu vreo doua ore intarziere. Rasfoim ghidul turistic despre India si luam primul hotel de la sectziunea buget: Yogi Lodge. Sarim intr-o ricsa dupa ce am incheiat runda de negocieri si haidem. Varanas-iul, oras cu 1,3 milioane de locuitori este unul dintre cele mai murdare orase pe care le-am vazut. Circulatzia este un haos total. Pietoni, masini, ricse, cycle-ricse, vaci se misca toate intr-o viteza de melc. Aventuri au fost si cu hotelul, pentru ca am aflat mai tarziu ca sunt in oras 4 sau 5 hoteluri cu acelasi nume Yogi Lodge, dar fiecare avand al treilea nume mai putzin Yogi Lodge original, cel din ghid care avea doar numele acesta. Soferul de ricsa ne-a dus normal ca la altul, Ganga Yogi Lodge si abia a doua zi ne-am dat seama. Si acest hotel era destul de departe de ghat-uri.

Partea cea mai frumoasa si mai spectaculoasa dintr-un oras incarcat de istorie, traditzie si legenda este partea de langa bancul Gangelui, cea cu Ghat-urile. Este o adevarata clatorie in timp. Ca sa ajungi la ghat-uri trebuie sa strabatzi un adevarat labirint de stradutze inguste, in care cea mai mare nu depaseste 1.5, 2 metri latzime. De o parte si de alta sunt magazine mititele care vand cele mai diverisficate produse, observandu-se totusi o preponderentza pentru magazinele cu obiecte de artizanat pentru turisti. Pe stradutza ingusta si plina de oameni trec motociclete, biciclete iar vacile sunt peste tot ca si la ele acasa. Daca ai norocul sa fi pe una dintre straduzele care duce spre burning ghat-uri ai mari sanse sa treaca pe langa tine patru oameni carand pe umeri pe o targa un cadavru spre rug. Si normal ca intr-un asemenea labirint de strazi marunte si intortocheate, unde parca toate arata la fel, este aproape imposibil sa-tzi gasesti calea fara sa nu intrebi. Si daca intrebi te lovesti de o alta problema. Aproape toata lumea pe care o intrebi de diretctzii se ofera sa te conduca. Nimica de reprosat doar ca la final te trezesti ca sau itzi cer bani sau te roaga sa le vizitezi magazinul (“No buying .. just come and see my shop.. that’s all”) sau nu te mai scapi de ei.

Intregul banc al Gangelui este plin de ghat-uri. Dar ce este un ghat? Sunt niste scari amenajate pe malul unui rau care coboara in rau, folosite atat pentru imbaierea rituala, cat si pentru spalatul hainelor si corpului. In Varanasi sunt peste 30 de ghat-uri dintre care unele sunt burning ghat-urile unde se incinereaza cadavrele.

O plimbare cu barca de-a lungul lor itzi dezvaluie un loc unic incarcat de istorie si traditzie. Mistica Indie… Cel mai potrivit moment pentru o excursie cu barca este dimineatza devreme la rasaritul soarelui. Dupa ce negociezi crancen pentru un pretz bun pentru o barca, cerendu-tzi de 5 –6 ori mai mult decat pretzul normal, te asezi in barca si te lasi cufundat in atmosfera din Varanasi. Pe rau pe barca ta plutesc cosuletze cu flori in care ard lumanari. Pe fundal dinspre malul incarcat de temple, ghat-uri maretze, palate se aude o muzica religioasa veche de mii de ani. Grupuri mari de indieni imbracatzi in haide traditzionale se imbaiaza in raul sfant, Ganga cantand cantece religioase. La alt ghat mai sus, o femeie spala haine, iar nu departe de ea vezi alt indian spalandu-se pe dintzi cu aceiasi apa din Gange. Apa din Gange este incredibil de murdara, dar este sfanta, motivatzie indeajuns de importanta pentru sutele de milioane de hindusi ca sa o considere o apa pura. Burning ghat-urile, locul de incinerare al hindusilor se desfasoara sub ochii tai. Fumul te invaluie, de la cele 5 – 6 focuri in care ard cadavrele, dar lucru uimitor nu simt nici un miros de carne arsa. Doar mirosul lemnului ars. Cladirile de jur imprejur sunt toate negre de fum. Privesti din barca cum trupul credinciosului hindus este adus pe targa invelit intr-o bucata de panza aurie, este imbaiat in Gange si este pus pe un rug de lemne. De asupra lui se pun alt rand de lemne iar focul este aprins. Totul se face dupa reguli nescrise de mii de ani. Focul este luat de catre fiul cel mare al decedatului(care in prealabil trebuie sa se tunda la zero, parul fiind oferit orfanda zeilor) dintr-o cladire unde se spune ca arde neintrerupt de 3500 de ani. Se aprinde focul si rudele asista din apropiere la transformarea in scrum a celui care le-a fost tata, fiu, frate sau sotz. La fiecare foc este un indian dotat cu un par lung de bambus a carui indeletnicire este sa intoarca cadavrele pe foc pentru ca procesul de ardere sa fie cat mai complet. De-a lungul atator mii de ani de experienta in domeniul incinerarii de cadavre totul se stie exact. Sunt nevoie de 200 de kg de lemne si trei ore pentru a arde complet un cadavru de marime medie. In medie se ard intre 300 si 500 de cadavre zilnic in Varanasi aduse de pe tot cuprinsul Indiei. Chiar si dupa moarte castele isi spun cuvantul, cei din castele superioare avand rezervate locuri speciale de incinerare in cadrul aceluias ghat. Arderea nu este completa 100% mai ramanad bucatzi mici de oase care sunt adunate cu cenusa si aruncate in Gange. Atunci se considera ca sufletul a fost eliberat. Nu totzi mortzii sunt arsi, ci doar cei consideratzi impuri. Cei consideratzi puri: copii sub 12 ani, femeile gravide, cei muscatzi de sarpe si oamenii sfintzi sadhu sunt aruncatzi in Gange fara a fi arsi. Sunt invelitzi in panza dusi cu barca pana in mijlocul raului li se leaga o greutate de piciore si sunt lasatzi pe fundul apei. Dar de cele mai multe ori legaturile de la bolovan se desfac si mortzii iasa la suprafatza devenind o masa pe cinste pentru corbi. Nu este exclus ca intr-o excursie cu barca pe rau sa vezi plutind pe langa tine cadavrul unui mort, cu craniul alb si ochii scosi din orbite de corbi. Cadavrele sunt aruncate din cauza curentului pe celalalt mal al Gangelui. Acesta este si raspunsul la intrebarea: de ce un oras cu peste un milion de locuitori nu are construite cladiri decat pe unul dintre maluri? Deoarece nimeni nu vrea sa locuiasca sau sa munceasca intr-o cladire unde ii sunt aruncate de catre rau cadavre de oameni mortzi si vaci la poarta sau in strada.

Am vizitat burning ghat-urile si venind de pe mal. Dar accesul in imediat apropiere a rugurilor nu este permis decat prietenilor si familiei decedatzilor. Curiosilor le este permis sa priveasca putzin mai de departe, dar destul de aproape ca sa vezi totul in detaliu. Nici o ruda nu plage. Se considera ca planul imiedica sufletul decedatului in drumul sau spre o noua nastere sau spre eliberare. De jur imprejurul burning ghat-ului sunt stive mare de lemne, iar pe apa se observa barci incarcate cu busteni pentru foc. In apropiere de ghat este un fel de cladire inalta fara geamuri unde este azilul celor batrani si suferinzi ca isi simt sfarsitul aproape si care doresc sa moara in orasul sfant. Privim si de sus de pe acoperisul acestei cladiri rugurile si un indian se apropie de noi si ne da toate detaliile de care avem nevoie. Ne spune ca sunt necesare 200 de kg de lemne pt. A arde un cadavru si ca multzi nu isi permit sa cumpere asa de multe lemne, astfel incat cadavrul lor nu poate fi ars in intregime si este aruncat in apele Gangelui pe jumatate ars. Ne spune ca cei din azil sunt saraci si nu au bani si sa le donam bani pt. Lemne. 150 de rupii un kg de lemne. Eu nu am vrut sa donez nimica pentru ca banuiam ca nu este decat o excrocherie de a atrage bani de la turisti. Era o batranica mai saracios imbracata pe acoperis si cel care o facuse pe ghidul cu noi ne-a indrumat spre ea sa-I dam bani de lemne cica.. Walid ia dat 20 de rupii, dar ghidul nu parea deloc multzumit. Zicea ca trebuie sa dam in lemne nu in rupii. Adica cel putzin 1 kg de lemne. 150 de rupii adica.. Si-au si gasit musterii.. eu unul nu am donat nimica si Walid a lasat doar cei 20 de rupii. Pozele sunt interzise, doar ca tzi se sopteste misterios de catre un indian, sa te duci pe pe o platforma unde se ard cadavrele celor din castele superioare si tzi se permit si poze. Desigur in schimbul unui comision. Dar nu m-am aventurat. Se insera deja si m-am grabit sa ies din labirintul acela de strazi si mirosul de moarte din jur.

In fiecare seara se organizeaza pe ghat-ul principal o ceremonie religioasa, pooja care nu trebuie ratata la o vizita in Varanasi. In jur de 5 – 6 preotzi se afla pe un fel de platforme de 1mx1m unde oficiaza ceremonia. Imbracatzi in portocaliu, culoare preotzilor in India, pe un fundal cu muzica hindusa religioasa, ofera orfande Gangelui si aduc imnuri de slavire zeilor. In cadrul ceremoniei, o diversitate de obiecte se plimba prin mainile lor: clopote din care suna, un fel de bare de metal, un vas in forma de sarpe cobra in care arde focul, ghirlande de flori, lumanari, cosuletze de flori. Este plin de turisti in mica piatza de pe ghat. Multzii au inchiriat barcutze si privesc de acolo. Un venerabil sfant hindus pare sa fie punctul de atractzie al multzimii la sfarsitul ceremoniei. Totzi se indreapta spre el sa li se ofere binecuvantarea. Majoritatea turistilor il fotografiaza iar unii dintre ei chiar se duc la el pentru binecuvantare. Imbracat doar cu un fel de pantaloni scurtzi, sta turceste pe o platforma din lemn. Parul si barba carunte sunt netaiate de ani de zile. Corpul de la brau in sus ii este acoperit cu praf alb si zeci de ghirlande de lemn, metal si diverse pietre ii atarna la gat.

Am ramas placut impresionat in Varanasi de autoritatzile de acolo. In gara exista un birou special de unde potzi cumpara bilete pentru tren fara a sta la interminabilele cozi indiene. Dotat cu aer conditzionat potzi astepta linistit trenul acolo in liniste printre altzi turisti straini. La sosirea in Varanasi esti indrumat spre un Tourist Office, de unde tzi se da o harta a orasului si unde tzi se explica ce este de vizitat in oras, preturi, ce pericole te asteapta etc. La plecarea din Varanasi in timp ce asteptam trenul pe peron, totzi turistii straini sunt adunatzi la un loc de catre catziva oameni imbracatzi in civil care par politzisti si suntem indrumatzi spre vagoanele noastre. Urmatoarea noastra destinatzie era Bodhgaya, locul unde Budha a devenit Iluminat iar Varanasi – Gaya erau in jur de 5 ore cu trenul. Luasem bilete dar nu am mai gasit cu loc asa ca trebuia sa stam in picioare, dar ne gandeam ca o sa gasim noi un loc unde sa stam. Unul dintre conductori ne-a condus pana la ultimul vagon si acolo ero o aglomeratzie de te speriai. Pe locuri de doua persone stateau cate 4 sau 5. Ne oprim la primul unde erau inghesuitzi vreo 5 persoane si conductorul striga la ei ceva in hindi si imediat dispar cu totzii sa ne fac noua loc sa stam, cu toate ca si ei aveau acelasi drept sa stea acolo ca si noi, pt ca nici noi nu aveam bilete cu loc. Trenul a plecat cu o intarziere destul de mare de doua ore aproape, ceea ce imi cam incurca planurile pt. Urma sa ajung la destinatzie dupa miezul noptzii. Ma asteptam sa ajunga si proprietarul de drept al biletului pe locul caruia stateam, care de fapt a si ajuns si a facut o galagie in hindi ca ii biletul lui, dar eu nu m-am ridicat nici de a naibii de pe locul meu.. I-am spus sa cheme pe TT (conductor) ca el m-a pus acolo. Asta a priceput si pana la urma a venit conductorul, dar nu ne-a ridicat. Ne-am inghesuit totzi acolo si am stat ca o familie mare si fericita. Din cate am dedus conductorul i-a spus ca sa ne lase sa stam si noi cu el pt. Ca ne dam jos in cateva ore si pe urma poate sa stea linistit pe locul lui.

Pentru ceva poze din Varanasi accesati linkul: http://pg.photos.yahoo.com/ph/urs_adrian/album?.dir=fccdscd&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//urs_adrian