Khajuraho - o Kamasutra sculptata in temple

Locatzie: Khajuraho, stat: Madya Pradesh, India. Locul faimoasele temple erotice indiane. Kamasutra indiana sapata chiar in locasurile cele mai sfinte: templele. Khajuraho este intr-o zona destul de izolata. Nu exista tren direct pana acolo, iar cea mai apropiata statzie de tren este la vreo 6 ore de Khajuraho. Mumbai - Jhansi mi-a luat aproape 19 ore cu trenul. Aici nici nu am apucat sa respir ca sa prind ultimul autobuz spre Khajuraho. 6 ore de mers cu un autobuz local pe un drum ingust pe care nu incapeau o masina mare si una mica in lateral. Una trebuia sa iasa de pe drum ca sa poata cealalta. Si soferul gonea nebuneste si la fiecare masina pe care o depasea sau care venea din sens opus trebuia sa claxoneze indelung ca sa-i avertizeze pe ceilaltzi sa faca loc. Si claxonul era asa de strigent si ascutzit de parca cineva te toca marunt pe creier. In Khajuraho ajugem cand era deja noapte, in jur de 21:00 seara. Ne-am cazat intr-un hostel destul de ieftin: in jur de 2 euro camera cu baie inclusa.

Khjauraho este un orasel micutz, care in afara de faimoasele temple erotice nu are nimica de oferit vizitatorului. Si templele sunt intradevar superbe. Nu atat din punct de vedere a erotismului cat si a constructziei in sine. Au fost ridicate prin anul 1000 AD si istoricii inca nu au gasit o explicatzie pentru abundenta de pozitzii erotice sculptate pe temple. Unii spun ca au fost construite pentru a initzia tinerii calugari hindusi in tainele sexului, altzii fac legatura cu yoga tantra, in care sexul ocupa un loc important. Cert este ca odata aflat in fata lor si studiind cu atentzie sculpturile care acopera intreg templul vezi intrigat cele mai felurite pozitzii sexuale. Peste 60 de pozitzii sunt sculptate pe peretzii exteriori ai templelor sau in interiorul templelor. Chiar si un tip facand amor cu o iapa am vazut sculptat pe unul dintre temple. Sunt 6 temple erotice si toate sunt asezate in mijlocul unui parc verde si plin de copaci. Peste tot curatzenie cum nu vezi niciunde in India. In afara de templele erotice in orasel mai sunt ceva muzee, dar care nu sunt mai deloc interesante toate contzinand colectzii de sculputri adunate de la daramaturile unor temple mai vechi. Mai exista si alte temple hinduse si jainiste dar nu ating spectaculozitatea templelor erotice.

Fiind unul dintre cele mai turistice locuri din India, majoritatea locuitorilor traiesc de pe urma turistilor. Astfel incat o vizita in Khajuraho inseamna si o lupta continua cu vanzatorii, soferii de ricsa si copii de acolo care totzi alearga dupa tine incercand sa-tzi vanda ceva, sa-tzi arate ceva. Este unul dintre orasele care m-au stresat cel mai mult din acest punct de vedere. Pur si simplu nu pricep ca nu vrei si continua sa te intrebe. O vizita intr-un magazin de acolo inseamna un adevarat razboi verbal. Chiar daca nu vrei sa cumperi nimica si vrei sa pleci nu ai cum. Itzi desfac si itzi intind in fatza un sfert de magazin "Not buying. Jut looking sir.. Looking no money.. Just look". Insa aici, in Khajuraho parca s-au depasit orice limite. Au gasit metode super ingenioase de a intra in vorba cu turistii, si de a face profit de pe urma lor. In primul orasel de dupa Khajuraho s-a urcat in autobuz un indian, care imediat s-a pus intre mine si Walid (colegul meu de calatorie) si a intrat in vorba cu noi. Intrebarile obisnuite pe care tzi le pun indienii: "De unde esti, cum te cheama, cat stai in india, cum itzi place etc etc." Pe urma s-a ajuns si la subiectul limbi straine, unde mi-a insirat un carnatz de limbi straine pe care le stie: germana, engleza, italiana, franceza etc..Walid era vorbitor fluent de franceza si el chiar la crezut, si super bucuros a inceput sa vb cu el in franceza, dar ti-ai gasit-o.. Stia cateva fraze numai in franceza, dar ne-a dezvaluit ca fratele sau a trait in Franta si vorbeste fluent. Cand ajungem in Khajuraho, la autobuz, ca din intamplare se afla fratele lui cica cu inca un prieten. Si ni l-a prezentat pe fratele lui (care intradevar vorbea bine franceza si spunea ca nevasta lui ii din Franta si a trait si el vreo doi ani pe acolo). Cand a auzit ca sunt din Romania mi-a spus ca a avut o iubita din Romania in Delhi, doar ca a uitat cum o cheama si de unde din Romania era. Si super binevoitori si vorbaretzi ne-au condus la hotel si spuneau ca ne asteapta sa mergem la masa cu totzii sa mai povestim. Mi se pareau asa de falsi cu totzi sub masca aceea binevoitoare. Deja ghiceam ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa-si arate adevaratul motiv pentru care sunt asa de binevoitori, si eram pregatit sa refuz orice oferta venita din partea lor oricat de binevoitoare ar fi. Si dupa ce ne-am cazat, ne-am dus la masa. Cu ei normal, unde am discutat vrute si nevrute. Despre viata din Khajuraho, despre preturile la locuinte, despre Mumbai etc etc.. Dar nici unul dintre ei nu a comandat nimica. Doar unul o cafea dar nici macar nu a binevoit a face un gest sa o plateasca. Nu ca ar fi fost scumpa. 10 - 15 rupii in plus sau in minus pentru mine tot acolo era. Inca am si studiat nota de plata si prefacandu-ma surprins i-am spus la Walid ca sa ma, auda totzi, ca 15 rupii de acolo nu sunt ai nostri. Si el, indianul, linistit a spus ca este cafeaua lui, dar nici un gest ca ar vrea sa o plateasca. Asta nu mi-a placut de loc. Imi si inchipuiam cum ne vedeau ei: turisiti albi, deci plin de bani, cu care daca pari binevoitor ii potzi stoarce mai usor de bani Mi-au spus ca exista o gramada de temple aici, si ca toate sunt frumoase dar ca sunt departe unul de altul si ca trebuie sa platim 200 - 250 rs cu ricsa, dar ca el ne duce cu motocicleta lui si nu trebuie sa-i platim decat 50 de rupii pretul la benzina. Atata si nici o rupie mai mult ca este prietenul nostru. L-am refuzat cat de politicos am putut. Si pe urma normal ca a adus vorba si despre magazinul lui de argintarie. "U don't have to buy, Just come and take a look and tomorrow if u like u can comeback to buy". Nici prin cap nu imi trecea ca sa cumpar ceva de acolo, dar totusi m-am dus si i-am zis ca o sa mai trec a doua zi ca acuma suntem obositzi. Si a doua zi dusi am fost nemaicalcand pe acolo.

A doua zi dimineatza, ne trezim cu noaptea in cap, pe la 7:00 ca sa exploram Khajuraho. Cat ce iesim din hotel dam nas in nas cu "prietenul" nostru de pe autobuz, care se ofera sa ne arate unde gasim o ricsa. De fapt era numai una si am negociat pretul care ni s-a parut corect si am plecat spre templele raspandite de jur imprejurul Khajurah-ului. "Prietenul" nostru a sarit in ricsa in fata langa sofer si a venit cu noi facand pe ghidul pe tot parcursul drumului. eram sigur ca nu vine el pe de gratis cu noi. Mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel direct sau indirect se va alege el cu ceva bani. Ma gandeam ca o sa ne ceara la sfarsit ceva bani, dar nici prin cap nu ne trecea sa ii dam. Dar nu ne-a cerut nimica, dar am avut dreptate in privinta banilor. S-a ales cu ceva si noi am cazut destul de usor in trapa. Poate nu asa de usor ca si altzii, dar totusi. Turul templelor s-a termina pe urma ghidul s-a oferit sa ne conduca prin vechiul sat Khajuraho, care exista in locul acela de doua mii de ani. Si excursia aceasta mi s-a parut super fascinanta, prin prisma obiceiurilor vechi care inca persista in viata dintr-un sat indian. In India exista patru categorii mari de caste:

1. Brahman, categoriia preotziilor care este cea mai superioara casta;
2. Kshatrya, razboinicii, proprietarii de pamanturi, conducatorii este a doua
3. Vaishia - negustorii
4. Shudras - taranii, muncitorii

Mai exista si cei fara nici o casta asa numitzii untouchables (cei de neatins) care sunt un fel de paria al societatzii, ei avand muncile cele mai de jos (de ex - curatzatul toaletelor).

Toate aceste marii categorii de caste sunt divizate in subcaste si subsubcaste ajungandu-se la mii de caste. Desigur de-a lungul timpului, in India moderna s-au schimbat multe din vechiile perceptzii, astfel ca la orase este posibila casatoriile intercaste, dar in sate si de multe ori si la orase castele sunt inca o realitate. De-a lungul timpului chiar daca unii dintre ei au schimbat meseriile casta a ramas aceiasi astfel incat aceiasi meserie este distribuita in toate castele, neexistand munci specifice doar unei anumite caste, castele dandu-i posesorului un statut social mai degraba decat o anumita meserie.

Satul vechi din Khajuraho inca mai pastreaza vechile traditzii, fiid divizat in 4. Fiecare parte fiind locuita doar de persone din cadrul aceleiasi caste. Ba mai mult fiecare parte din sat are ulitele ei, fantana ei, templele ei. Si ceea ce mi s-a parut ciudat este ca toate casele erau relativ identice, in sensul ca casele celor din castele superioare nu erau nicidecum mai mari si mai frumoase decat a celor din castele inferioare. Construite din pietre si pamanat, cu ulite inguste de parca aveai impresia ca pasesti chir prin casa lor, cu usi de un metru si un pic de trebuia sa te indoi destul de serios ca sa patrunzi in casa. Peste tot ochi curioasi privindu-ne suspicios cum le violam intimitatea satului in care traiesc. Si peste tot dadeai desigur peste "Holy cow" - vaca cea sfanta, a carui balegar era colecat si utilizat. Cea mai mare parte era modelata si intinsa la soare sa se usuce, fiind ultilizata pe post de combustil de foc mai tarziu. O alta parte era utilizata pentru a vopsi cu ea parte din fatza usii de la intrare in casa. Cica aduce noroc. Mirosul este bonusul :P

Si ca din intamplare ghidul ne duce sa vedem si scoala, o cladire mititica care mi-a amintit de cocioaba in care bunica tzine porcii. Cladirea, (pe care cu greu o potzi numi cladire) avea doua "etaje" cu cate o singura camera mica, de maximum 2.5m x 5m, fara hol, fara nimica. Tavanul era destul de jos iar trecerea de la un etaj la altul se facea pe niste scari din lemn lipite de unul dintre peretzi. Sala de clasa era goala, singurele accesorii fiind vreo trei rogojini intinse pe jos, o tabla care acoperea peretele din fund si un ventilator pe tavan. Atata si nimic mai mult. Invatzatorul si-a facut si el aparitzia si ne-a dat explicatzii despre cum decurge procesul de invatzamant in sat. Pe urma ne-a dus sa-i vizitam "cancelaria". O sala foarte micutza cu un birou si un dulap mititel cu rafturi lipit pe perete. Si pe urma ne-am dat noi seama ce urmarea de fapt.. Cand ne-a spus ce rau o duc mititei de scolari. ca nu nu au bani de cartzi, ca el de pe banii lui le cumpara ca parintzii lor nu isi permit. Ne-a aratat pe urma poze cu copii si scrisori de la diferitzi straini care au donat bani. Si pe urma ne-a pus chitantierul de donatzie sub nas. Ce ma scoate din papupi cand mi se cer bani de donatzii in felul acesta, ca si cand ar fi de la sine inteles ca trebuie sa dam ceva. Am donat si noi 100 de rupii fiecare si pe urma am plecat. Indianul nostru care a facut-o pe ghidul a fost tot timpul cu noi, chiar si in "cancelaria" scolii unde am facut mica donatzie. Si in mod surprinzator nu ne-a cerut nici un ban cand s-a despartzit de noi. A facut-o pe ghidul tot acest timp pe gratis. Chiar ca mi-am pus ceva semne de intrebare. Si pe urma un pusti de vreo 10 anisori a intrat in vorba cu noi, ca sa exerseze engleza cum zicea el. Si el ne-a povestit despre afacerea cu scoala. Totul era de fapt o afacere ca sa ia banii de la turisti pe seama scolii. Ghidul care era cu noi, incasa 50% din suma pe care turistii prostanaci o dadeau si 50% ramanea la invatzator, care nici prin cap nu ii trecea sa ea manuale si caiete la elevi. Ii baga frumusel in buzunar. Si erau turistii care donau banii frumusei, cu miile de rupii nu o suta amarata ca si noi. Era posibil ca micutzul sa ne fi mintzit, dar cu cat m-am gandit mai bine cu atat mi-am dat seama ca adevarul nu poate fi decat acela. Poate cumparau si ceva pentru scoala dar proportzia covarsitoare a banilor o bagau frumusel in buzunar, pentru ca deh suntem in India si oricate chitatantze de donatzii ar fi nimeni nu se gaseste sa le verifice. Totul mi s-a parut in Khajuraho ca si o conspiratzie uriasa pentru a extrage cat mai multzi bani din mainile turistilor. Totzi se stiau intre ei si totzi colaborau pentru atingerea acestui obiectiv. Pana si proprietarii de magazine, daca nu gaseai ce doreai la ei te conduceau in magazinul de peste drum al unui prieten ca poate gaseai acolo. Toata lumea era binevoitoare dar urmarea doar banii si nimica mai mult. Pana si pustiul care ne-a spus despre afacerea cu scoala, normal ca urmarea sa ii dam si lui ceva pentru ca ne-a pus la curent. Templele erau frumoase dar oamenii nu mi-au lasat o impresie prea placuta.

Khajuraho - Mahoba 5 ore cu autobuzul si sunt doar 90 de km. Deci o medie orara destul de frumoasa. mai putzin de 20 de km pe ora, medie datorata nu vitezei, car era in jur de 50 - 60 km pe ora ci datorita popasurilor interminabile prin diferite orasele de pe traseu. Mahoba este cea mai aproape conexiune venind din Khajuraho de unde potzi prinde o legatura cu trenul spre Varanasi. Orasel mititel, Mahoba nu are nici un punct de atractzie pentru un turist care ar vrea sa-l viziteze. Doar priviri curiaose care te insotesc peste tot. Si asaltul soferilor de ricsa pe tine cand cobori din autobuz, care nu stiu mai deloc engleza. Doream sa mergem la un restaurant prima data si pe urma la gara, si se pare ca au priceput asta. Ceea ce nu au priceput a fost pretzul. Le-am spus 30 de rupii si a fost ok pt. ei. La restaurant am stat aproape o ora, ei asteptand afara dupa noi si pe urma ne-au preluat si ne-au dus pana la gara care era la vreo 5 - 10km de oras. Mi s-a parut super ciudat ca ne-au spus numai 30 de rupii. si cand ajungem la destinatzie surpriza: 200 de rupii. 200 era exagerat. Le-am dat 50 dar au continuat sa faca galagie. In jurul nostru se facuse deja cerc. Le-am amintit de politzie si parca s-au mai linistit si am plecat.

Gara din Mahoba a fost cea mai ciudata gara in care am fost. Poate ca ciudata nu ii cuvantul potrivit. Era intzesata de ganganii asemanatore cu buburutzle noastre dar negre.. Erau plin de ele peste tot. Podeaua era neagra de ele, prin geamuri abia daca puteai vedea de ele de cate erau. Cu fiecare pas care il faceai striveai cu zecile. Itzi patrundeau pe sub haine, prin bagaj, prin par.. Peste tot. Ne-am asezat pe o banca pe peron si zici ca eram maimutze de la circ. Toata lumea se holba la noi ca la felul trei. In fata bancii noastre pe o alta banca era plin de indieni (cu toate ca erau o gramada de banci libere, ei stateau inghesuitzi pe banca din fatza noastra), care pur si simplu ne sorbeau din priviri. Poate nu asa de mult pe mine si pe colegul meu, cat mai ales pe cele doua fete care erau cu noi, dintre care una era blonda, lucru extraordinar pt. indieni. Pentru cateva minute am ramas si fara curent intr-o bezna totala inconjuratzi de indieni care ne mancau din priviri. Si gand am aprins o lanterna sa ne orientam prin intuneric am fost sub asaltul miilor de gandaci care zburau inspre lumina, inspre noi. Am stins repede lanterna, si dupa cateva minute curentul a revenit. Nu dupa multa vreme trenul si-a facut aparitzia. Era anuntzat printr-un fel de toaca. O bucata mare de fier in care se batea cu una mai mititica de dimensiunile unui ciocan.

Ceva poze din Khajuraho(interzise minorilor :P) putetzi vedea aici:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/urs_adrian/album?.dir=bfd7scd&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/urs_adrian/my_photos